Corespondenţa 1

Corespondenta 1

De ce a facut Crestinismul atata rau?

13 Martie 1989

Draga Greg,
Am primit ieri scrisoarea ta si am considerat-o cu adevarat provocatoare.
Mai intai vreau sa iti spun ca sunt entuziasmat despre dezbaterea ta cu savantul islamic si mi-as dori sa fiu acolo sa o vad. Daca este posibil, imi poti trimite o caseta?
Ideea ta de a dialoga pe tema Crestinismului mi s-a parut foarte interesanta si as fi bucuros sa o fac. Am destul timp liber. Cred insa ca imi acorzi prea mult credit, Greg. Credinta mea (sau lipsa ei) nu se bazeaza prea mult pe vreo pozitie pozitiva pe care o am, ci mai degraba pe o gramade de negative. Gasesc destule greseli (nedreptati) in multe religii si viziuni politice, dar nu sunt pe deplin ferm pe ceea ce cred personal – cel putin nu in ceea ce priveste religia. Nu am cu adevarat o “credinta” sau o “vedere despre lume” de nici un fel. Stiu insa in mod sigur ceea ce nu cred. Si de asemenea, spre deosebire de tine, eu nu sunt un filozof invatat, asa ca daca imi scrii asa cum ai scris in dizertatia ta, poti s-o lasi balta. Nu voi putea sa te urmaresc. Va trebui deci sa mentii lucrurile simple.

Dupa cum stii, admir educatia pe care ai urmat-o, Greg, si mereu m-am intrebat cum de poti inca sa continui sa crezi in toata treaba asta cu Crestinismul in ciuda a faptului ca ai frecventat toate aceste institutii liberale. Ma deruteaza. Toata treaba asta mi se pare neplauzibila. Dar eu nu m-am dat niciodata inapoi de la o controversa, asa ca de ce sa incep acum?

M-ai invitat sa aduc orice obiectii care imi vin in minte, asa ca am sa incep chiar acum. Iata aici una despre care m-am intrebat mere: cu poate un Dumnezeu atotputernic si a-tot-iubitor sa permita ca biserica sa faca atata rau umanitatii pentru atat vreme. Nu se presupune ca este biserica Lui adevarata, reprezentarea Lui pe pamant? Asta am fost invatat in zilele mele de catolicism.

Asa ca ma intreb, unde era Dumnezeu atunci cand crestinii masacrau musulumani si evrei – incluzand femei si copii – in timpul sfintelor cruciade? De ce a permis Dumnezeu ca “oamenii Lui” sa arda aproape o intreaga populatie de evrei “necredinciosi” in Spania in timpul Inchizitiei Spaniole? De ce ar permite un Dumnezeu a-tot-iubitor bisericii sa ia parte la asemenea lucruri ca si Holocaustul (in cel mai bun caz s-au facut ca nu vad) – si sa faca toate acestea “in numele Lui”?

Dupa mintea mea, lucrul acesta este destul sa dovedeasca faptul ca biserica nu poseda nici o filozofie adevarata. Si a fost aceasta biserica, nu, care a decis care carti sunt “divine” si ar trebui incluse in “Sfanta Scriptura”. In ceea ce ma priveste acest singur lucru este destul ca sa resping Biblia ca pe o gluma.

Ei bine, ai vrut o obiectie: ai primit una. Astept raspunsul tau.

Transmite dragostea mea lui Shelley si copiilor.

Cu drag mereu,
Tata

___________________________________

16 Martie 1989

Draga Tata,
Iti multumesc tare mult pentru scrisoare. Cu privire la dezbaterea mea, daca pot sa fac rost de o caseta pentru tine, iti voi trimite una. Stiu ca in trecut au filmat aceste dezbateri (omul cu care am sustinut dezbaterea are la dosar peste 300 de casete video!), dar nu stiu care sunt planurile asociatiei de Musulumani care a sponsorizat aceasta dezbatere. Te anunt eu.

Ma bucur tare mult ca esti de acord si esti interesat sa avem un dialog continuu despre Crestinism. Imi pot da seama ca toata treaba asta o sa fie angrenanta si stimulanta pentru amandoi. Stiu ca esti dupa cum ai spus, mult mai sigur pe ceea ce nu crezi decat pe ceea ce crezi. E ok. Este intotdeauna mai usor sa dovedesti o teorie ca fiind falsa decat sa dovedesti ca este adevarata, asa ca este rezonabil sa am mai multe credinte despre ceea ce crezi ca este fals decat despre ceea ce crezi ca este adevarat. Este semnul unei minti sanatoase si critice.

As vrea doar sa te rog sa incerci sa iti pastrezi o minte deschisa pentru posibilitatea ca cel putin unele din incredintarile pe care Crestinismul, asa cum este el invatat in mod traditional, sa fie adevarate. Singura mea pretindere – cea pe care incerc sa o apar – este aceea ca credintele fundamentale ale Crestinismului sunt cele mai rezonabile incredintari pe care cineva isi poate baza viata. Credinta ca exista un Dumnezeu personal si iubitor, care se dezvaluie in cele din urma in si prin Isus Hristos, care a prevazut mantuirea lumii prin har prin acest om, si care a inspirat Biblia ca si pe modalitatea noastra de a invata despre el si de a interactiona cu el: aceste credinte, sustin eu, sunt mai confirmate si de departe mult mai implinitoare decat orice alta viziune asupra lumii pe care ar putea-o avea cineva. Si scopul meu, ca sa fiu sincer, este sa te conving de adevarul acestor increderi si sa te aduc la o relatie cu Hristos. Cunosc din proprie experienta plinatatea vietii, pacea si bucuria pe care aceasta relatioe o da, si vreau sa o impart cu tine. Si, asa cum m-ai rugat, iti promit ca am sa tin partea mea din discutie la nivelul unui laic.

Obiectia pe care ai adus-o in scrisoarea ta este cu adevarat una buna. (Dupa cum vezi in mod clar, nu iti acord, dupa cum sustii in mod umil “prea mult credit”.) Primul meu raspuns si cel primordial este ca nu cred ca Dumnezeu poate fi tras la raspundere pentru ceea ce Biserica Catolica – sau orice alta biserica sau orice alta religie – a facut sau va face. Din punctul meu de vedere, Dumnezeul despre care vorbeste Biblia si care este incarnat in Isus Hristos, este un Dumnezeu al dragostei si asta presupune ca este un Dumnezeu al libertatii, pentru ca nu poti avea dragoste fara sa ai libertate. Noi am fost creati cu posibilitatea sa alegem dragostea si in acelasti timp cu potentialul sa alegem opusul ei – raul.

A presupune ca Dumnezeu este responsabil pentru raul nostru – chiar si raul comis “in numele sau” – este, banuiesc, sa presupunem ca oamenii sunt roboti care infaptuiesc simplu un program divin dinainte planificat. Daca acesta ar fi cazul, atunci nu am putea niciodata sa fim fiinte iubitoare. Vreau sa arat ca, in final, tot raul din lume vine de la libertatea altora decat a lui Dumnezeu.

Faptul ca a fost “Biserica Crestina” cea care a ales sa faca raul despre care imi scrii, si sa il faca folosind numele lui Dumnezeu sustine, dupa parerea mea, faptul ca nu tot ceea ce se intampla sub numele de “crestin” este crestin. Crestinismul nu este o religie sau o institutie de nici un fel: este o relatie. In cadrul religiei Crestinismului exista, si au existat mereu crestini autentici – oameni care au o relatie mantuitoare si transformatoare cu Isus Hristos. Iar acest fapt este motivul pentru care Crestinismul a adus atat de mult bine in lume (in ciuda raului). Dar “religia” Crestinismului, “institutia” bisericii nu este in ea insasi crestina. Doar oamenii, nu si institutiile, pot fi crestini.

Astfel deci vreau sa fac o distinctie bine definita intre Crestinismul pe care il apar eu si “Biserica Crestina”: cele doua nu pot avea nimic mai mult in comun decat un nume. Nici nu as visa sa apar tot ceea ce s-a petrecut sub marca “Crestinism”. Ca si tine si eu sunt infuriat de o mare parte din aceste lucruri.

Ei bine, iti multumesc din nou pentru raspuns. Nici nu pot sa iti spun cat de fericit sunt ca discutam deschis in maniera aceasta. Digereaza raspunsul meu si trimite-mi reactia ta. OK?

Cu drag,
Greg