Corespondenţa 4

Cunoaste Dumnezeu viitorul?

17 Aprilie, 1989
Dragă Greg,

Mă bucur că am putut povesti cu tine si cu Shelley la telefon zilele trecute. Pari destul de entuziasmat de dezbaterea cu savantul musuluman. Si eu sunt la fel. Să nu uiti sa îmi spui cum merge.

Asa cum ti-am spus si la telefon, mi-a plăcut mult ultima ta scrisoare. Gândurile tale despre rai mi se par însă nerealiste. Cine a spus ca viata “nu ar trebui” să fie atât de tragică pe cum este? Reflexiile tale despre libertate, dragoste si responsabilitate mi se par însă intuitive. Mi-au pus o nouă întrebare. Presupunând că Dumnezeu este atotstiutor, de ce nu s-a uitat înainte să vadă cine va folosi libertatea în mod drept sau nedrept si apoi să creeze doar pe cei buni? Am avea totusi libertate dar într-o lume fără suferinta. Mi se pare tare ciudat ca Dumnezeu să trebuiască sa îsi asume orice fel de riscuri. Nu are El (după părerea ta) control complet?

Rumegă la asta si spune-mi ce crezi.

Cu drag mereu,
Tata.

________________________________

29 Aprilie, 1989
Dragă Tată,

Dezbaterea mea cu Dr. Badawi, savantul musuluman, a mers foarte bine. Sala a fost plină la refuz, în mod special cu musulumani si a fost o adevarată plăcere sa împart cu ei câteva din motivele pentru care cred ca Isus a fost Dumnezeu întruchipat. Dezbaterea a fost mai mult despre Trinitate, însă cel mai mult timp l-am petrecut discutând despre Isus (pentru că cele două subiecte sunt inseparabile). Conform asteptărilor, toti crestinii din audientă au fost de părere că argumentele mele au fost mult mai convingătoare decât ale lui. Sunt sigur, însă, ca musulumanii au crezut la fel despre Dr. Badawi. A fost extrem de perspicace, însă eu sunt multumit cu prezentarea mea si cu răspunsurile date lui.

Să trecem însă la dezbaterea noastră. Întrebarea din ultima ta scrisoare despre precunoasterea lui Dumnezeu este una bună, dar cred că se bazează pe o conceptie gresită despre ceea ce presupune atotcunoasterea lui Dumnezeu (faptul că El cunoaste totul). Din punctul de vedere al Crestinismului Dumnezeu cunoaste toată realitatea – tot ceea ce se poate cunoaste. Dar a presupune că El stie dinainte cum va purta orice persoană liberă, implică faptul că activitatea fiecărei persoane libere este deja cunoscută – chiar dinainte ca persoana însăsi să o fi făcut! Dar nu e chiar asa. Daca ni s-a dat libertate, noi creăm realitatea deciziilor noastre prin însusi faptul că luăm aceste decizii. Si până când luăm aceste decizii, ele nu există. Astfel că Dumnezeu nu poate să cunoască dinainte deciziile bune sau rele pe care le iau oamenii creati de El, până când El îi crează, si ei, la rândul lor, crează deciziile lor.

Acum ar trebui să îti spun ca aceasta nu este pozitia traditională a Crestinismului. Credinta traditionala a Crestinismului este că Dumnezeu cunoaste de fapt dinainte actiunile libere ale fiecăruia. Dar si aici se sutine că Dumnezeu le cunoaste dinainte actiunile doar pentru ca acesti oameni într-adevăr le vor face. Cunostinta lui Dumnezeu este bazată pe actiunile (viitoare) ale oamenilor si nu invers. Ar fi asadar imposibil pentru Dumnezeu să se abtină de la a-i crea pe acesti oameni pe baza actiunilor lor (încă viitoare). Actiunea lor viitoare nu ar exista decât dacă Dumnezeu i-ar fi creat!
Personal, cred ca această ultimă pozitie nu se poate sustine din punct de vedere filozofic. Ambele pozitii însă neagă faptul ca Dumnezeu ar avea o cunoastere despre lume care să fie independentă de lumea reală. Întrucât cunoasterea lui Dumnezeu despre lume se bazează pe lumea creată, Dumnezeu nu este liber să creeze în mod selectiv o lume perfectă pe baza unei alte lumi imperfecte pe care se presupune ca El ar cunoaste-o dinainte.

Răspunsul meu este cam filozofic, recunosc si ti-am promis mai devreme că am să mentin discutia pe cât posibil la nivel de “limba vorbita”. Dar hei, si întrebarea ta a fost destul de filozofică – asa că ce puteam să fac?

Rumegă si tu la asta pentru o vreme si spune-mi ce crezi.
Cu toată dragostea mea,
Greg.