Corespondenţa 2

Corespondenta 2

De ce este lumea plina de suferinta?

23 Martie 1989
Draga Greg,

Ma bucur sa aud de la tine atat de repede. Sunt surprins ca poti tine pasul cu scrisorile acestea cu tot programul tau incarcat. Eu am oricum timp liber asa ca te las pe tine sa impui ritmul. Si mie imi place sa imi aerisesc gandurile ca si tie.

Distinctia pe care o faci dintre “Biserica Crestina” si “crestini” este interesanta si noua, dar sincer sa fiu, nu prea cred ce spui. Biserica nu se presupune ca este autoritatea delegata de catre Dumnezeu pe pamant sau asta este doar o idee catolica pe care am adunat-o eu de pe undeva? In orice caz, ai zice ca Dumnezeu ar supraveghea cel putin cate ceva din activitatile ei daca este modalitatea Lui de a mantui lumea.

Dar asta este oricum o parte doar dintr-o problema mai mare pe care o am cu ideea unui Dumnezeu a-tot-iubitor. Problema nu este doar raul din biserica ci raul din lumea intreaga. Daca Dumnezeu a creat lumea asta si ii pasa de ea, de ce naiba exista atata suferinta in ea? In scrisoarea ta raspunsul era ca Dumnezeu nu poate fi tras la raspundere pentru ca El i-a dat omului libertatea de a alege sa faca binele sau raul. Dar, Greg, nu cred ca intrebarea poate fi data la o parte asa de usor. Daca libertatea de a decine sa alegem raul rezulta in durerea si suferinta oamenilor nevinovati, atunci Dumnezeu nu este chiar atat de “iubitor” precum il faci tu!

M-am gandit la asta cand am citit despre nebunul asta de aici din Florida care a fost eliberat din puscarie dupa ce a stat acolo vreo 7 sau 8 ani pentru ca a violat o adolescenta si apoi i-a taiat ambele maini si parasind-o crezuta moarta. A fost alegerea lui sa comita crima dar ce alegere a avut saraca fata? Ar parea ca Dumnezeul “iubitor” si protector a uitat totalmente de ea! De ce valoreaza pentru Dumnezeu libertatea criminalului dar nu si libertatea victimei?

O alta situatie asemanatoare este seceta din Africa ce cauzeaza foametea a milioane de oameni din cauza lipsei ploii. Acolo nu este implicata nici o alegere. Natura s-a incurcat in aprovizionarea apei asa ca milioane de oameni, toti nevinovati, majoritatea din ei copii, mor de o moarte crunta. Unde era Dumnezeul “iubitor si protector” tot timpul asta, sau a uitat doar de ei? Sa ii pedepsea oare El pentru ceva pacate sau pentru ca sunt musulumani, dupa cum l-am auzit spunand pe un tip evanghelizator crestin? Asta ar fi mai rau decat un Dumnezeu care doar ii uita!

Treaba este ca lumea asta nu arata asa cum ar arata o lume pe care am avea-o daca in spatele ei ar exista un Dumnezeu atotputernic si atotiubitor. Si nu vad cum explicatia ta despre libertate amelioreaza in vreun fel situatia.

Cam atat deocamdata. Astept scrisoarea ta.
Cu mult drag,
Tata

_______________________________________

29 Martie 1989
Draga Tata,

Ei bine tata, trebuie sa recunosc ca aduci niste puncte extrem de bune in scrisoarea ta. Pui cele mai grele intrebari la care un teist poate face fata. Asta este intr-adevar material bun.

Te intrebi deci cum un Dumnezeu atotiubitor poate permite ca o fata sa fie violata si mutilata de catre un nebun, si nu accepti explicatia ca Dumnezeu i-a dat acestui nebun libertatea de alegere, pentru ca aceasta explicatie nu ia in consideratie libertatea (violata) a fetei.
Asta este o intrebare foarte dificila, intr-atat de dificila incat este aproape insensibil sa ii dau un raspuns. Si, intr-adevar, sub impactul emotional al acestui cosmar ar fi perfect de inteles sa fii manios pe Dumnezeu si pe orice altceva in intreaga lume. Pentru cei atinsi de aceasta tragedie, mania este singurul raspuns imediat de inteles. Biblia insasi contine intrebarile sincere si chiar rugaciunile manioase al multor “eroi ai credintei” (ex: Iov, David, Ieremia). Dumnezeu nu este amenintat de mania sau indoiala noastra.

Dar atunci cand in final lucrurile se linistesc, vine un timp cand in care trebuie sa ne gandim cine este cu adevarat responsabil pentru tot acest rau. Si atunci cand facem asta, afirmatia mea este ca responsabilitatea nu poate fi aruncata asupra lui Dumnezeu.

Mie mi se pare, tata, ca daca Dumnezeu da libertatea de alegere creaturilor Sale, atunci el trebuie sa permita si posibilitatea ca ele sa abuzeze de aceasta libertate, chiar daca asta poate sa inseamne ranirea celorlalti. A fi cu adevarat liber inseamna sa fii moralmente responsabil, si sa fii moralmente responsabil inseamna sa fii moralmente responsabil fata de altii. Ce este libertatea de a iubi sau de a nu iubi daca nu este libertatea de a-ti infrumuseta sau de a-ti rani aproapele? Dumnezeu a structurat lucrurile de aceasta natura pentru ca alternativa ar fi doar de a avea o rasa de roboti care nu pot iubi in mod sincer – dar acest lucru cu greu ar fi meritat sa fie creat, nu-i asa?

Asadar de ce nu intervine Dumnezeu de fiecare data cand cineva are de gand sa abuzeze de libertatea sa ca sa raneasca pe altcineva? Raspunsul, cred eu, se gaseste in natura libertatii insesi. O libertate care este impiedicata sa fie exercitata oricand urmeaza sa fie abuzata nu ar mai fi libertate pur si simplu.

Priveste lucrurile din perspectiva asta: daca i-as da lui Denay cinci dolari, pot sa controlez in mod absolut felul in care ii cheltuie? Daca as interveni de fiecare data cand as crede ca urmeaza sa cheltuiasca acesti bani in mod neintelept (dupa judecata mea), atunci nu sunt deloc cu adevarat banii ei. I-am dat oare atunci ceva cu adevarat? Daca singurul lucru pe care si-l poate cumpara cu banii ei sunt lucrurile pe care eu decid ca merita sa fie cumparate, atunci sunt cei cinci dolari banii ei cu adevarat? Nu sunt oare inca banii mei pe care eu ii cheltuiesc indirect prin ea?

La fel si cu Dumnezeu, daca El ne da cu adevarat libertate, atunci ea trebuie sa fie, cel putin intr-o anumita masura, irevocabila. El trebuie sa aiba intr-o masura limitata, o atitudine de “nu atingeti!” fata de libertatea noastra.

Sper ca asta sa aduca ceva lumina la intrebarea asta complicata. Daca ceea ce spun eu este corect, atunci extaordinarul rau pe care il vedem ca oamenii si-l fac unii altora este o posibilitate necesara daca vrem ca aceasta sa fie lumea in care dragostea sa fie posibila. Nici chiar Dumnezeu nu ar putea sa ceara altceva. Spune-mi daca, si anume cum, vezi diferit lucrurile.

Astept cu nerabdare raspunsul tau.

Mereu, cu toata dragostea mea,
Greg.